În conformitate cu prevederile Legii nr. 46/21.01.2003 pacientul :

- are dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare şi materiale;
- are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nicio discriminare;
- are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum şi la modul de a le utiliza;
- are dreptul de a fi informat asupra identității şi statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate;
- are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizării;
- are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervențiilor medicale propuse, a riscurilor potențiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic;
- are dreptul de a decide dacă mai dorește sa fie informat în cazul în care informațiile prezentate de către medic i-ar cauza suferință;
- informațiile se aduc la cunoștința pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimizarea terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaște limba romană, informațiile i se aduc la cunoștință în limba maternă ori în limba pe care o cunoaște;
- are dreptul de a cere în mod expres sa nu fie informat şi de a alege o altă persoană care sa fie informată în locul său;
- rudele şi prietenii pacientului pot fi informați despre evoluția investigațiilor, diagnostic şi tratament, cu acordul pacientului;
- pacientul are dreptul de a cere şi de a obține o alta opinie medicală;
- pacientul are dreptul să solicite şi să primească, la externare, un rezumat scris al investigațiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării;
- pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală asumându-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecințele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului;
- când pacientul nu își poate exprima voința, dar este necesară o intervenție medicală de urgenţă, personalul medical are dreptul sa deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioara a voinței acestuia;
- în cazul în care pacientul necesita o intervenție medicală de urgenţă, consimțământul reprezentantului legal nu mai este necesar;
- în cazul în care se cere consimțământul reprezentantului legal, pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înțelegere;
- în cazul în care furnizorul de servicii medicale consideră ca intervenția este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuza să își dea consimțământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate. Comisia de arbitraj este constituita din 3 medici pentru pacienții internați în spitale şi din 2 medici pentru pacienții din ambulatoriu;
- consimțământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul sau, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord.
- consimțământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învățământul medical clinic şi la cercetarea științifică. Nu pot fi folosite pentru cercetare științifică persoanele care nu sunt capabile să își exprime voința, cu excepția obținerii consimțământului de la reprezentantul legal şi daca cercetarea este făcută şi în interesul pacientului;
- pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicala fără consimțământul său, cu excepția cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectării unei culpe medicale;
- toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar şi după decesul acestuia;
- informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își da consimțământul explicit sau daca legea o cere în mod expres;
- în cazul în care informațiile sunt necesare altor furnizori de servicii acreditați, implicați în tratamentul pacientului, acordarea consimțământului nu mai este obligatorie;
- pacientul are acces la datele medicale personale;
- orice amestec în viață privată, familială a pacientului este interzis, cu excepția cazurilor în care aceasta imixtiune influențează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate şi numai cu consimțământul pacientului. Sunt considerate excepții cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică;
- dreptul femeii la viață prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru viața mamei;
- pacientul are dreptul la informații, educație şi servicii necesare dezvoltării unei vieți sexuale normale şi sănătății reproducerii, fără nicio discriminare;
- dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat;
- pacientul, prin serviciile de sănătate, are dreptul să aleagă cele mai sigure metode privind sănătatea reproducerii;
- orice pacient are dreptul la metode de planificare familiala eficiente şi lipsite de riscuri;
- în cazul în care furnizorii sunt obligați să recurgă la selectarea pacienților pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat, selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale;
- criteriile medicale privind selectarea pacienților pentru anumite tipuri de tratament se face conform normelor elaborate de MS;
- intervențiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai dacă există condițiile de dotare necesare şi personal acreditat. Fac excepție cazurile de urgenţă apărute în situații în situații extreme;
- pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate;
- pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material şi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, în măsura posibilităților, mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cat mai aproape de cel familial;
- pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din afara spitalului;
- personalul medical şi nemedical din unitățile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta sa îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale. Pacientul poate oferi angajaților sau unității unde a fost îngrijit plați suplimentare sau donații, cu respectarea legii;
- pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue pana la ameliorarea stării sale de sănătate sau pana la vindecare. După externare pacienții au dreptul la servicii comunitare disponibile;
- nerespectarea de către personalul medico-sanitar a confidențialității datelor despre pacient şi a confidențialității actului medical, precum şi a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute de lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravențională sau penală, conform prevederilor legale.